s.f. v. irupție.
s. v. erupție.
s. f. (sil. -ți-e), art. irúpția (sil. -ți-a), g.-d. art. irúpției; pl. irúpții, art. irúpțiile (sil. -ți-i-)
f. Pătrundere bruscă și violentă (într-un loc). /<fr. irruption, lat. irruptio, ~onis
s.f. Izbucnire violentă; năvălire, revărsare. [Gen. -iei, var. irupțiune s.f. / cf. lat. irruptio, fr. irruption].