ispășiri, s.f. Acțiunea de a ispăși și rezultatul ei; expiere, spășenie, ispășenie, expiație. – V. ispăși.
s. (livr.) expiație, expiere, (înv.) ispă-șenie, spăsire. (~ unui păcat.)
s. f., g.-d. art. ispășírii; pl. ispășíri