ispoale, s.n. Căuș de lemn sau de tablă, folosit pentru scoaterea apei din barcă, din luntre etc. – Din bg. izpol.
s. v. căuș.
s. n., pl. ispoále
n. reg. Vas de lemn în formă de căuș, folosit la scoaterea apei din luntre. /<bulg. izpol
s.n. – Căuș, linguroi. Bg. izpol, sl. izpolŭ (Tiktin; DAR).