isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. A administra, a conduce în calitate de ispravnic. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni ispravnic. – Din ispravnic.
vb. v. administra, autoriza, cârmui, conduce, delega, gospodări, împuternici, învesti.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. isprăvnicésc, imperf. 3 sg. isprăvniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. isprăvniceáscă
isprăvnicii, s.f. 1. Funcția de ispravnic. 2. Instituție condusă de ispravnic; reședința ispravnicului. – Ispravnic + suf. -le.
s. v. administrare, administra-ție, cârmuire, conducere, epitropie, gospodărire, prefectură, tutelă.
s. f., art. isprăvnicía, g.-d. art. isprăvnicíei; pl. isprăvnicíi, art. isprăvnicíile
f. 1) Instituție condusă de un ispravnic. 2) Local unde se află această instituție. 3) Funcție de ispravnic. 4) Durata de exercitare a acestei funcții. /ispravnic + suf. ~ie