istorisiri, s.f. Acțiunea de a istorisi și rezultatul ei; povestire. ♦ (Concr.) Creație literară în care se istorisește ceva. – V. istorisi.
s. 1. v. povestire. 2. v. narațiune.
s. f., g.-d. art. istorisírii; pl. istorisíri
f. 1) v. A ISTORISI. 2) Relatare a unor fapte într-o formă literară; povestire; narațiune. /v. a istorisi