italieni, -e, s.m. și f., adj. 1. S.m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Italiei sau este originară din Italia. 2. Adj. Care aparține Italiei sau populației ei, privitor la Italia sau la populația ei; italienesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba italiană. [Pr.: -li-an] – Din it. italiano.
s., adj. 1. s. (fam.) macaronar. 2. adj. italienesc. (Marfă ~.)
Care aparține Italiei sau populației ei; din Italia. [Sil. -li-an] /<it. italiano
m. Persoană care face parte din populația de bază a Italiei sau este originară din Italia. [Sil. -li-an] /<it. italiano
adj. – 1. Care face parte din populația de bază a Italiei. – 2. Care aparține Italiei. – Var. (pop.) italian, (înv.) ital. It. italiano, și inainte (sec. XVII) din lat. italus. – Der. italian, s.m.; italiancă, s.f.; italienesc, adj. (italian); italienește, adv. (în limba italiană); (i)talienie, s.f. (înv., limba italiană); italienism, s.n.
I. adj., s. m. f. (locuitor) din Italia. II. adj. care aparține Italiei sau italienilor. o artă ~ă = artă dezvoltată pe teritoriul Italiei, pe baza tradiției atât a artei romane, cât și a celei paleocreștine și bizantine. ♢ (s. f.) limbă romanică vorbită de italieni. (< it. italiano)
f. mai ales art. Limba italienilor. /<it. italiano