definiția iusti definiție dex

s.f. (Rar; în expr.) Iușcă de femeie = femeie șireată și plină de temperament. – Cf. femeiușcă.

iuști, s.f. (Reg.) Bici; p. ext. Lovitură dată cu biciul. – Cf. biciușcă.

s. v. biciușcă, cravașă.

s. f., g.-d. art. iúștii; pl. iuști

f. 1) reg. Zeamă dintr-o mâncare lichidă (ciorbă, supă). 2): ~ de femeie a) femeie șireată; b) femeie plină de temperament. /<ucr. juška

f. reg. 1) Bici scurt și subțire; biciușcă. 2) Lovitură dată cu un astfel de bici. /Din biciușca

iuști, s.f. 1. Sfârcul biciului. 2. Bici. 3. Femeiușcă. 4. Apă chioară. (cf. iuști; ultimul sens (4) derivă, după Bogrea și DAR, din ucr. juška = supă)

interj. (Reg.) Cuvânt care imită sunetul produs de plesnitura biciului. – Onomatopee.

interj.

interj. Cuvânt care imită sunetul produs de plesnitura biciului. (onomat.; cf. bâști, țuști; der. iúșcă s.f., iuștí vb. IV, iușní vb. IV, iúșniță s.f.)

iuștésc, vb. IV. Tranz. A biciui. [Var.: iușní vb. IV] (cf. iuști)

interj. – Imită zgomotul făcut de plesnitul biciului. Creație expresivă, cf. bíști, țuști. – Der. iușcă, s.f. (pleasnă de bici; lovitură de bici; femeie neastîmpărată; poșircă), al cărui ultim sens ar proveni, după Bogrea, Dacor., IV, 825 și DAR, din rut. juška „supă”; iuști (var. iușni), vb. (a lovi cu biciul); iușniță, s.f. (bici). Cf. Iordan, BL, IX, 65.