, izbânditori, -oare, adj. (Rar) Care izbândește; biruitor, învingător. – Izbândi + suf. -tor.
adj., s. v. victorios.
adj. m., pl. izbânditóri; f. sg. și pl. izbânditoáre
și substantival Care a obținut o izbândă; care izbândește. /a izbândi + suf. ~tor