izbăvitori, -oare, s.m. și f., adj. (Pop.) 1. S.m. și f. Persoană care izbăvește; salvator, mântuitor. 2. Adj. Care izbăvește, vindecă. – Izbăvi + suf. -tor.
s. m., adj. m., pl. izbăvitóri; f. sg. și pl. izbăvitoáre
și substantival Care izbăvește; salvator. /a (se) izbăvi + suf. ~tor