izbucniri, s.f. Acțiunea de a izbucni și rezultatul ei; dezlănțuire. – V. izbucni.
s. 1. v. erupție. 2. v. dezlănțuire. 3. ră-bufneală, răbufnire, (rar) răbufnitură. (O ~ nervoasă.)
s. f., g.-d. art. izbucnírii; pl. izbucníri