expr. (d. – instrumente de tăiat) tocit.
izmene, s.f. (Mai ales la pl.) Obiect de lenjerie bărbătească, acoperind corpul de la talie în jos; indispensabili, nădragi. [Var.: (reg.) izmeánă s.f.] – Din bg. izmeni.
f. mai ales la pl. Articol de lenjerie bărbătească în formă de pantaloni; indispensabili. /<bulg. izmeni
s.f. – Indispensabili. – Mr. zmeană, megl. izmeani. Sl. izmĕna „schimb” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 144; Tiktin; Conev 83 și 99; Densusianu, GS, II, 316; DAR); pentru semantism, cf. it. mutande, rom. schimburi. Cf. primeni. Sing. este rar. – Der. izmeni, vb. (a schimba, a altera; refl., a se schimba, a se înrăutăți; refl., a face nazuri, a se răsfăța), din sl. izmĕniti „a schimba”; izmeneală (var. înv. izmenitură), s.f. (moft, afectare).
s.f. v. izmană.