s. f. (sil. -zo-a-), g.-d. art. izoanabázei; pl. izoanabáze
s.f. (Geol.) Linie care unește punctele în care scoarța terestră are aceeași viteză de înălțare. [Pron. -zo-a-, var. isoanabază s.f. / < engl. isoanabase, cf. fr. isoanabase].
s. f. linie care unește punctele în care scoarța terestră are aceeași viteză de înălțare. (< engl. isoanabase)