adj. m., pl. izodónți; f. sg. izodóntă, pl. izodónte
adj. (Biol.) Referitor la izodonție. [Var. isodont, -ă adj. / cf. germ. isodont].
adj. care prezintă izodonție. (< germ. isodont)
s.f. (Biol.) Dentiție formată din același tip de dinți. [Var. isodonție s.f. / < fr. isodontie, cf. gr. isos – egal, odous – dinte].
s. f. dentiție din același tip de dinți. (< fr. isodontie)