s.f. (Biol.) Formă primitivă de înmulțire sexuată, în care cei doi gameți care participă la fecundare sunt asemănători din punct de vedere morfologic. – Din fr. isogamie.
f. Formă primitivă de înmulțire sexuală, caracterizată prin unirea a doi gameți asemănători din punct de vedere morfologic. /<fr. isogamie
s.f. Proprietate a unor vegetale inferioare de a fi izogame. [Gen. -iei, var. isogamie s.f. / < fr. isogamie].
s. f. fuziune a doi izogameți; homoiogamie. (< fr. isogamie)