adj. Care prezintă izotipie. // s.n. (Biol.) Tip al unei specii de plantă pentru două sau mai multe areale geografice. [Var. isotip, -ă adj., s.n. / < fr. isotype, cf. gr. isos – egal, typos – tip].
I. adj. care prezintă izotipie. II. s. n. tip al unei specii de plantă pentru două sau mai multe areale geografice. (< fr. isotype)
s.f. Proprietate a unor substanțe chimice de a cristaliza în aceleași forme, fără a forma cristale mixte. – Din fr. isotypie.
s.f. Proprietate a unor substanțe chimice de a cristaliza în aceleași forme, fără a forma cristale mixte. [Gen. -iei, var. isotipie s.f. / < fr. isotypie].
s. f. proprietate a unor substanțe chimice de a cristaliza în aceleași forme, fără a forma cristale mixte. (< fr. isotypie)