adj. (despre plante) care prezintă izotomie. (< lat. isotomus)
s. f., art. izotomía, g.-d. art. izotomíei
s.f. (Bot.) 1. Tip de ramificație în două sau mai multe ramuri egale. 2. Diviziune a unui organ în două părți egale. [Gen. -iei. / < fr. isotomie, germ. Isotomie, cf. gr. isos – egal, tome – tăiere].
s. f. (bot.) 1. tip de ramificație în două sau mai multe ramuri egale. 2. diviziune a unui organ în două părți egale. (< fr. isotomie)