izotropi, -e, adj. (Despre corpuri, substanțe etc.; adesea substantivat, m.) Care are proprietăți independente de direcția în spațiu. ♦ (Despre materiale) Care are, pe toate direcțiile, aceleași proprietăți mecanice. – Din fr. isotrope.
și substantival (de-spre corpuri) Care posedă aceleași proprietăți fizice în orice direcție. [Sil. -zo-trop] /<fr. isotrope
adj. (Fiz.; despre corpuri; op. eolotrop) Care are aceleași proprietăți fizice identice în toate direcțiile. [Var. isotrop, -ă adj. / < fr. isotrope, cf. gr. isos – egal, tropos – direcție].
adj. (despre corpuri, substanțe) cu proprietăți fizice identice în toate direcțiile. (< fr. isotrope)
s.f. Proprietate a unui corp de a fi izotrop. – Din fr. isotropie.
s. f., art. izotropía, g.-d. izotropíi, art. izotropíei
f. Proprietate a unui corp de a fi izotrop. /<fr. isotropie
s.f. Proprietate a unui corp de a fi izotrop. [Gen. -iei, var. isotropie s.f. / < fr. isotropie].
s. f. 1. însușire a unui corp de a fi izotrop. 2. (biol.) distribuție, presupusă omogenă, a proprietăților oului, în toate direcțiile. (< fr. isotropie)