izvoade, s.n. (Înv.) 1. Însemnare; listă; registru (de cheltuieli), foaie (de zestre); catalog. 2. Manuscris; text. ♦ Document. 3. Concept, plan; model. – Din sl. izvodŭ
s. v. act, catastif, condică, copie, document, dovadă, hârtie, izvor, înscris, însemnare, listă, machetă, manuscris, model, notă, obârșie, origine, piesă, plan, registru, reproducere, schemă, schiță, sursă, tabel, text, tipar, transcriere.
n. înv. 1) Manuscris vechi. 2) Carte groasă în care erau înscrise diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; catastif; registru; condică. 3) Obiect destinat să fie reprodus sau imitat; model; fason. /<sl. izvodu
s.n. – 1. Izvor, origine. – 2. Izvor, original. – 3. Text, versiune. – 4. Schiță, plan. – 5. Inventar, listă, însemnare. Sl. (bg., rus.) izvodŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 154; DAR). – Der. izvodi, vb. (a inventa, a născoci, a făuri; a alcătui, a compune; a copia, a traduce), din sl. izvoditi; izvoditor, s.n. (autor); izvoditură, s.f. (înv., invenție). Aproape toate aceste cazuri sînt înv.