, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade, a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina, a se sfii. – Din fr. gêner.
~éz intranz (despre persoane) A fi cuprins de jenă; a se rușina; a se sfii; a se stingheri; a se stânjeni; a se intimida. /<fr. gêner
tranz. 1) A face să se jeneze; a stânjeni; a stingheri; a incomoda. 2) (despre încălțăminte și îmbrăcăminte) A încurca la mișcare, cauzând jenă fizică; a supăra; a deranja; a incomoda. /<fr. gêner
vb. I. 1. tr. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A roade, a strânge, a apăsa. ♦ (Fig.) A stânjeni, a supăra, a incomoda; (sport) a împiedica. 2. refl. A se sfii. [< fr. gêner].
vb. I. tr. (despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) a roade, a strânge, a apăsa. ♢ (fig.) a stânjeni, a incomoda; (sport) a împiedica. II. refl. a se sfii. (< fr. gêner)
expr. (iron.) a invoca un pretext imaginar pentru a se eschiva de la îndeplinirea unei sarcini
s.f. 1. Sentiment de sfială de care este cuprins cineva când se află într-o situație penibilă; stinghereală. ♦ Situație grea, neplăcută; încurcătură, strâmtoare. ♢ Jenă financiară = lipsă de bani. 2. Senzație supărătoare, durere organică ușoară; sâcâială. – Din fr. gêne.
s. 1. rușine, sfială, sfiiciune, stinghereală, stânjeneală, stânjenire, (pop.) rușinare, (înv. și reg.) rușință, (înv.) stideală, stidință, stidire. (Un sentiment de ~.) 2. v. bună-cuviință. 3. încurcătură, (înv.) stenahorie. (~ financiară.)
f. 1) Situație sau factor care cauzează o stare (fizică sau morală) neplăcută, penibilă; constrângere supărătoare. ♢ ~ financiară lipsă de bani; criză financiară ușoară. 2) Sentiment cauzat de asemenea situație sau factor; sfială; timiditate. 3) Comportare de om stăpânit de un sentiment de incomoditate. Fără ~ fără a se neliniști de opinia sau de comoditatea cuiva. 4) Durere organică ușoară; senzație dureroasă, neplăcută. [G.-D. jenei] /<fr. gêne
s.f. – Neplăcere, sîcîială. Fr. gêne. – Der. jena, vb. (a deranja, a importuna), din fr. gêner; jenant, adj. (neplăcut), din fr. gênant.
s.f. 1. Sfială produsă de o situație penibilă. 2. Constrângere supărătoare; situație neplăcută, penibilă. ♢ Jenă financiară = lipsă de bani; criză financiară ușoară. 3. Senzație supărătoare. [< fr. gêne].
s. f. 1. sfială produsă de o situație penibilă. 2. constrângere supărătoare; situație neplăcută. ♦ ~ financiară = lipsă de bani; criză financiară ușoară. 3. senzație supărătoare. (< fr. gêne)