definiția jenati definiție dex

, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strânge, a apăsa, a roade, a supăra. ♦ Fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. Refl. A avea un sentiment de reținere față de ceva; a se rușina, a se sfii. – Din fr. gêner.

vb. 1. v. deranja. 2. v. împiedica. 3. v. supăra. 4. v. sfii.

vb., ind. prez. 1 sg. jenéz, 3 sg. și pl. jeneáză

tranz. 1) A face să se jeneze; a stânjeni; a stingheri; a incomoda. 2) (despre încălțăminte și îmbrăcăminte) A încurca la mișcare, cauzând jenă fizică; a supăra; a deranja; a incomoda. /<fr. gêner

~éz intranz (despre persoane) A fi cuprins de jenă; a se rușina; a se sfii; a se stingheri; a se stânjeni; a se intimida. /<fr. gêner

vb. I. 1. tr. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) A roade, a strânge, a apăsa. ♦ (Fig.) A stânjeni, a supăra, a incomoda; (sport) a împiedica. 2. refl. A se sfii. [< fr. gêner].

vb. I. tr. (despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălțăminte) a roade, a strânge, a apăsa. ♢ (fig.) a stânjeni, a incomoda; (sport) a împiedica. II. refl. a se sfii. (< fr. gêner)

, jenați, -te, adj. Stânjenit, stingherit; încurcat²; penibil, rușinat. ♦ (Rar) Care dovedește jenă. – V. jena. Cf. fr. gêné.

adj. 1. v. stingherit. 2. rușinat.

≠ nestingherit, nestânjenit

adj. Stânjenit, stingherit, rușinat. [< jena].