jeturi, s.n. Curent de lichid sau de gaz care țâșnește cu presiune printr-un orificiu. – Din fr., eng. jet.
s. n. vână de fluid sau de flăcări care țâșnește cu presiune printr-un orificiu sau ajutaj. (< fr., engl. jet)
jeturi s.n. (deț.) informator, denunțător.
, jețuri, s.n. Scaun înalt cu spetează și brațe. [Var.: (înv. și reg.) jelț, jilț s.n.] – Din germ. Sitz.
s.n. – 1. Scaun înalt, fotoliu. – 2. Tron. – Var. jețiu, jățiu, jilț, jîlț. Lat. *iacium, de la iacēre „a sta tolănit”, cf. it. diaccio „țarc pentru oi”, sicil. jazzu „vizuină”. Sub aspect semantic trebuie plecat de la sensul de „culcuș, pat”, ca în „laviță”. Der. din germ. Sitz, prin intermediul săs. säts (Mîndrescu, Influența germană, 63; Drăganu, Lui I. Bianu, București 1927, p. 137; Borcea 194; DAR; Gáldi, Dict., 193) nu pare posibilă fonetic și nu explică var. jețiu. Der. din lat. sessus (Hasdeu, Istoria critică, I, 2, 256) nu este probabilă. L din var. nu este clar (din germ. Sessel, după Tiktin și DAR; din sl. sĕdĕlo, cf. ceh. židilice, după Cihac, II, 159; din tc. jelse, „mod de a se așeza”, după Moldovan 426). – Der. jilțuit, adj. (în formă de jilț).