, jicloare, s.n. Parte a carburatorului, de forma unui dop, cu un orificiu care dozează debitul de combustibil necesar formării amestecului carburant la motoarele cu ardere internă. – Din fr. gicleur.
n. (la motoarele cu ardere internă) Element al carburatorului sub forma unui tub cu unul sau mai multe orificii prin care se pulverizează în carburator debitul de combustibil necesar. [Sil. ji-clor] /<fr. gicleur
s.m. Tub prevăzut cu unul sau mai multe orificii calibrate, prin care se pulverizează combustibil în carburator. [< fr. gicleur].
s. n. tub prevăzut cu unul sau mai multe orificii calibrate, prin care se pulverizează combustibil în carburator. (< fr. jicleur)