definiția jitarii definiție dex

, jitari, s.m. (Reg.) Persoană angajată să păzească semănăturile. – Din bg., scr. žitar.

s. v. pândar.

s. m., pl. jitári

m. înv. Paznic la semănăturile din câmp; pândar. /<bulg., sb. žitar

s.m. – Persoană angajată să păzească semănăturile. Sl. (bg., rus.) žitarĭ, din sl. žito „grîu” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 198; Cihac, II, 160; Conev 68). – Der. jităreasă, s.f. (nevastă de jitar); jitărie, s.f. (locuința jitarului; impozit); jitărit, s.n. (consum, drept); jitniță (var. jigniță), s.f. (hambar), din sl. žitĭnica, cf. bg., rus. žitnica (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 160; Conev 81); jitnicer (var. jignicer), s.m. (înv., dregător care avea grijă de magaziile cu grîne ale armatei sau ale curții domnești); jitnicereasă (var. jitniceroaie), s.f. (nevastă de jitnicer). Jetui, vb. refl. (Trans., a se umfla, a se ghiftui), pus în legătură de Drăganu, Dacor., IX, 209, cu cuvintele precedente, pare mai curînd o var. de la ghftui, ca jilău față de gealău sau jirav față de ghirav, firav.

jitari s.m. (deț.) gardian.

, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcția de jitar. – V. jitar.

vb. v. pândi.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 sg. și pl. jităreáscă

intranz. înv. A practica ocupația de jitar; a fi jitar. /Din jitar

, jitării, s.f. (Reg.) 1. Ocupația jitarului. ♦ Plata cuvenită jitarului. 2. Locuința jitarului. – Jitar + suf. -ie.

s. f., art. jităría, g.-d. art. jităríei; pl. jităríi, art. jităríile