definiția jivine definiție dex

, jivine (jivini), s.f. Animal sălbatic; fiară, dihanie, lighioană, jiganie; p. gener. vietate, ființă. – Din bg. živina.

s. v. fiară.

s. f., g.-d. art. jivínei; pl. jivíne

f. pop. Animal sălbatic (fioros); dihanie; jiganie; jigodie; lighioană. [G.-D. jivinei] /<bulg. živina

s.f. – Lighioană, animal. – Var. juvină, jivenie, juvenie. Sl. (bg., sb., cr., slov.) živina, pol. žywina, din sl. živŭ „viu” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 160; Tiktin; Conev 51). Din același etimon sl. provin juveturi, s.f. pl. (păsări de curte), în loc de *jiveturi; juvete, s.m. (pește de mărime mijlocie), în loc de *jivete, cu suf. -ete; juvac, s.n. (năvod); juvelnic, s.n. (năvod), în loc de *jivelnic, din bg. živĕlnik (Candrea, GS, VI, 324; Conev 74).

s.f. – Lighioană, animal. – Var. juvină, jivenie, juvenie. Sl. (bg., sb., cr., slov.) živina, pol. žywina, din sl. živŭ „viu” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 160; Tiktin; Conev 51). Din același etimon sl. provin juveturi, s.f. pl. (păsări de curte), în loc de *jiveturi; juvete, s.m. (pește de mărime mijlocie), în loc de *jivete, cu suf. -ete; juvac, s.n. (năvod); juvelnic, s.n. (năvod), în loc de *jivelnic, din bg. živĕlnik (Candrea, GS, VI, 324; Conev 74).