, jonglerii, s.f. 1. Îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla. ♦ (Concr.) Figură, număr executat de un jongler. 2. Fig. Abilitate și promptitudine în folosirea cuvintelor, expunerea ideilor. ♦ Mașinație, uneltire, intrigă. – Din fr. jonglerie.
s. f., art. jonglería, g.-d. art. jongleríei; pl. jongleríi, art. jongleríile
f. 1) Ocupația de jongler. 2) Figură executată de un jongler. 3) fig. Abilitate în a folosi cuvinte, expresii; îndemânare în vorbire și în prezentarea ideilor. [G.-D. jongleriei; Sil. jon-gle-] /<fr. jonglerie
s.f. Îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla. ♦ (Fig.) Abilitate, îndemânare în vorbire, în prezentarea ideilor. [Gen. -iei. / cf. fr. jonglerie].
s. f. 1. îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla. ♢ figură, număr executat de un jongler (2). 2. (fig.) abilitate, îndemânare în vorbire, în prezentarea ideilor. ♢ (fig.) mașinație, uneltire, intrigă. (< fr. jonglerie)