, judecătorii, s.f. Instituție judecătorească având competența de a soluționa (în primă sau în ultimă instanță) anumite pricini prevazute de lege; clădire unde se află sediul acestei instanțe. ♦ Autoritate judiciară. – Judecător + suf. -ie.
s. f., art. judecătoría, g.-d. art. judecătoríei; pl. judecătoríi, art. judecătoríile