, (I, 1, 2) județi, s.m., (I, 3, 4, II) județe, s.n. I. 1. S.m. (În vechea organizare a Țării Românești) Denumire dată cârmuitorului unui oraș; primar. 2. S.m. (Învechit și regional) Judecător (1). 3. S.n. Judecată (3). 4. S.n. (Înv.; în religia creștină) Judecata de apoi. II. S.n. 1. (În vechea organizare a Țării Românești) Împărțire administrativ-teritorială, corespunzătoare ținutului în Moldova. 2. Unitate administrativ-teritorială, în România, în componența căreia intră mai multe orașe și comune. – Lat. judicium.
, (I, 1, 2) județi, s.m., (I, 3, 4, II) județe, s.n. I. 1. S.m. (În vechea organizare a Țării Românești) Denumire dată cârmuitorului unui oraș; primar. 2. S.m. (Învechit și regional) Judecător (1). 3. S.n. Judecată (3). 4. S.n. (Înv.; în religia creștină) Judecata de apoi. II. S.n. 1. (În vechea organizare a Țării Românești) Împărțire administrativ-teritorială, corespunzătoare ținutului în Moldova. 2. Unitate administrativ-teritorială, în România, în componența căreia intră mai multe orașe și comune. – Lat. judicium.
s. v. acțiune, animozitate, cauză, ceartă, conflict, decizie, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, hotărâre, învrăjbire, judecată, judecător, litigiu, neînțelegere, primar, proces, sentință, verdict, vrajbă, zâzanie.
s. 1. (IST.) șoltuz, (prin Mold.) voit. (~ al unui oraș.) 2. (înv.) sud, (înv., în Bucov.) bețârc, (înv., în Transilv.) comitat, (înv., în Mold.) ținut, (înv., în Transilv.) varmeghie. (~ul Bihor.)
s. 1. (IST.) șoltuz, (prin Mold.) voit. (~ al unui oraș.) 2. (înv.) sud, (înv., în Bucov.) bețârc, (înv., în Transilv.) comitat, (înv., în Mold.) ținut, (înv., în Transilv.) varmeghie. (~ul Bihor.)
s. v. acțiune, animozitate, cauză, ceartă, conflict, decizie, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, hotărâre, învrăjbire, judecată, judecător, litigiu, neînțelegere, primar, proces, sentință, verdict, vrajbă, zâzanie.
(unitate administrativ-teritorială, judecată) s. n., pl. judéțe
(unitate administrativ-teritorială, judecată) s. n., pl. judéțe
n. Unitate administrativ-teritorială de rang superior, având în componență mai multe orașe și comune. /<lat. judicium
n. Unitate administrativ-teritorială de rang superior, având în componență mai multe orașe și comune. /<lat. judicium
s.n. – 1. Judecată, cercetare a unei cauze judiciare. – 2. Tribunal, for. – 3. Împărțire administrativă, ținut. – 4. (S.m.) Judecător, magistrat. – 5. (S.m.) Guvernator, conducător, căpetenie. – Mr. giudeț, megl. județ. Lat. iūdĭcium (Pușcariu 915; Candrea-Dens., 909; REW 4601; DAR), cf. it. giudizio, sp. juicio. Ipoteza lui Byck-Graur 34, care îl explică pe județ, prin jude, pl. judeci, pare improbabilă; cf. și S. Pop, Dacor., VIII, 62. – Der. județean, adj. (provincial). Cf. der. neol. judiciar, adj., din fr. judiciaire; judicios, adj., din fr. judicieux.