, (I, 1, 2) județi, s.m., (I, 3, 4, II) județe, s.n. I. 1. S.m. (În vechea organizare a Țării Românești) Denumire dată cârmuitorului unui oraș; primar. 2. S.m. (Învechit și regional) Judecător (1). 3. S.n. Judecată (3). 4. S.n. (Înv.; în religia creștină) Judecata de apoi. II. S.n. 1. (În vechea organizare a Țării Românești) Împărțire administrativ-teritorială, corespunzătoare ținutului în Moldova. 2. Unitate administrativ-teritorială, în România, în componența căreia intră mai multe orașe și comune. – Lat. judicium.
s. v. acțiune, animozitate, cauză, ceartă, conflict, decizie, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, hotărâre, învrăjbire, judecată, judecător, litigiu, neînțelegere, primar, proces, sentință, verdict, vrajbă, zâzanie.
s. 1. (IST.) șoltuz, (prin Mold.) voit. (~ al unui oraș.) 2. (înv.) sud, (înv., în Bucov.) bețârc, (înv., în Transilv.) comitat, (înv., în Mold.) ținut, (înv., în Transilv.) varmeghie. (~ul Bihor.)
(unitate administrativ-teritorială, judecată) s. n., pl. judéțe
n. Unitate administrativ-teritorială de rang superior, având în componență mai multe orașe și comune. /<lat. judicium