definiția julire definiție dex

, juliri, s.f. Acțiunea de a (se) juli și rezultatul ei; zdrelire. – V. juli.

s. julit, jupuire, jupuit, zdrelire, zdrelit. (~ unui deget.)

s. f., g.-d. art. julírii; pl. julíri

, julesc, vb. IV. Refl și tranz. A (se) răni ușor, jupuindu-și pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja.

vb. a (se) jupui, a (se) zdreli, a (se) zgâria, (pop.) a (se) beli, a (se) stropși, (înv. și reg.) a (se) rujdi, (prin Olt.) a (se) mezdri. (Și-a ~ pielea de la deget.)

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 sg. și pl. juleáscă

tranz. (pielea, diferite organe) A face să se julească; a zdreli. /<bulg. žulja

intranz. (despre persoane) A se răni ușor la suprafață; a se zdreli; a se jupui. /<bulg. žulja

vb. – A răni ușor, a zdreli. – Mr. julesc, julire, megl. dejulés. Sl. *žuliti, cf. sl. sŭžuliti „a tăia”, bg. zŭljă, sb., cr., slov. žuliti (Cihac, II, 161; DAR). – Der. julitură, s.f. (rană ușoară, zdrelitură).

, julesc v.t. a fura.