, jupuituri s.f. Rană produsă prin jupuirea pielii; jupuială. [Pr.: -pu-i-] – Jupui + suf. -ură.
s. v. julitură.
s. f., g.-d. art. jupuitúrii; pl. jupuitúri
f. 1) Loc de pe care a fost jupuiată pielea. 2) Rană provocată prin jupuirea pielii. /a jupui + suf. ~tură