, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ♢ A făgădui ca soț (sau soție). ♢ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”.
, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se rotească, să se învârtească în cercuri. – Jur2 + suf -ui.
(a făgădui, a roti) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. juruiésc, imperf. 3 sg. juruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. juruiáscă
tranz. 1) (bunuri materiale) A promite în mod public și solemn. 2) (tineri pentru căsătorie) A făgădui de soț sau soție. /<ung. gyürüzni