definiția juste definiție dex

, juști, -ste, adj. (Adesea adverbial) 1. Conform cu adevărul sau cu echitatea; drept, adevărat, echitabil. ♢ (Despre oameni) Care acționează și judecă în conformitate cu dreptatea. ♢ Fundat, legitim, legal. 2. Potrivit², corespunzător. – Din fr. juste.

adj., adv. 1. adj. v. adevărat. 2. adv. v. adevărat. 3. adj. drept, echitabil. (O decizie ~.) 4. adv. drept, întemeiat, temeinic. (A judecat ~.) 5. adv. v. bine. 6. adj. v. fundamentat. 7. adj. v. îndreptățit.

≠ greșit, injust, nejust, nedrept, neadevărat

adj. m., pl. juști; f. sg. jústă, pl. júste

adv. 1) În concordanță cu adevărul; adevărat. 2) Pe bună dreptate. /<fr. juste, lat. justus

(juști, júste) 1) Care este în concordanță cu realitatea și cu adevărul; adevărat; drept. 2) Care este întemeiat pe lege. 3) (despre persoane) Care acționează în conformitate cu adevărul; drept; adevărat. /<fr. juste, lat. justus

adj. – Conform cu adevărul, drept, echitabil. Fr. juste. – Der. justețe, s.f. (însușirea a ceea ce este just), format pe baza. fr. justesse; justifica, vb., din lat. iustificare; justiție, s.f., din lat. iustitia (sec. XIX); justificabil, adj.; justificativ (var. justificator), adj., din fr.

adj. 1. Drept, adevărat. ♦ (Despre oameni) Care procedează și judecă drept. 2. Potrivit, corespunzător. [< fr. juste].

adj. 1. (și adv.) drept, adevărat, echitabil. ♢ îndreptățit, întemeiat, legitim. ♢ (despre oameni) care procedează și judecă drept. 2. potrivit, corespunzător. (< fr. juste)