, justificativi, -e, adj. Care servește pentru a justifica ceva. – Din fr. justificatif.
adj. 1. doveditor, justificator, pro-bator, (înv.) mărturisitor. (Act ~.) 2. descărcător. (Factură ~.)
adj. m., pl. justificatívi; f. sg. justificatívă, pl. justificatíve
Care servește pentru justificare; în stare să justifice. Document ~. /<fr. justificatif
adj. Care servește pentru justificare; justificator. [Cf. fr. justificatif].
adj. care servește pentru a justifica; justificator. (< fr. justificatif)