lărmuiesc, vb. IV. Intranz. A face larmă, a produce zgomot mare. – Larmă + suf. -ui.
vb. (reg.) a hălălăi, (Transilv.) a loloti. (Cine ~?)
vb. v. alarma, frământa, intriga, îngrijora, neliniști, speria, tulbura.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lărmuiésc, imperf. 3 sg. lărmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lărmuiáscă
intranz. A face larmă, gălăgie mare. /larmă + suf. ~ui