s. v. beldiță.
lătăreți, -e, adj. Care are o formă lată și turtită. – Lat + suf. -ăreț.
adj. plat, turtit, (reg.) lătăuș. (Obiect de formă ~eață.)
adj. m., pl. lătăréți; f. sg. lătăreáță, pl. lătăréțe
Care are formă lată și turtită. /lat + suf. ~ăreț