, lăcătuși, s.m. Meșteșugar, lucrător care face sau repară lacăte, broaște, chei etc. sau care efectuează operații de ajustare, de asamblare etc. a pieselor mecanice. – Din magh. lakatos.
s. (Ban. și Transilv.) șloagăr.
s. m., pl. lăcătúși
m. 1) Meșter care face sau repară lacăte și alte obiecte metalice. 2) Muncitor specializat în ajustarea, asamblarea și repararea unor piese metalice la mașini. /<ung. lakatos