lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâșia, a rupe în bucăți. – Din fr. lacérer.
vb., ind. prez. 1 sg. laceréz, 3 sg. și pl. lacereáză
vb. I. tr. (Liv.) A sfâșia, a rupe în bucăți. [< fr. lacérer, cf. lat. lacerare].
vb. tr. a sfâșia, a rupe în bucăți. (< fr. lacérer, lat. lacerare)
lacerați, -te, adj. (Livr.) Rupt în bucăți. – V. lacera.
adj. m., pl. laceráți; f. sg. lacerátă, pl. laceráte
adj. 1. (Liv.) Sfâșiat, rupt. 2. (Despre frunze, țesuturi) Cu marginile crestate în mod neuniform și neregulat. [Cf. fr. lacéré, lat. laceratus].