definiția ladine definiție dex

s.m. (Înv.) Specie de rășină plăcut mirositoare, extrasă dintr-o plantă exotică. – Din ngr. ládanon.

ladini, -e, s.m. și f., adj. 1. S.m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a unei părți din Elveția și din nordul Italiei; p. ext. retoroman. 2. Adj. Care aparține ladinilor² (1), privitor la ladini² ♦ (Substantiv, f.) Limbă de origine romanică vorbită de ladini² (1); retoromană. – Din it. ladino.

s.m. (Înv.) Specie de rășină plăcut mirositoare, extrasă dintr-o plantă exotică. – Din ngr. ládanon.

ladini, -e, s.m. și f., adj. 1. S.m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a unei părți din Elveția și din nordul Italiei; p. ext. retoroman. 2. Adj. Care aparține ladinilor² (1), privitor la ladini² ♦ (Substantiv, f.) Limbă de origine romanică vorbită de ladini² (1); retoromană. – Din it. ladino.

adj. v. retoroman.

adj. v. retoroman.

(rășină) s. m.

(persoană) s. m., adj. m., pl. ládini; f. sg. ládină, g.-d. art. ládinei, pl. ládine

(rășină) s. m.

(persoană) s. m., adj. m., pl. ládini; f. sg. ládină, g.-d. art. ládinei, pl. ládine

adj., s.m. și f. Retoroman. // s.f. Limba retoromană. [< it. ladino].

adj., s.m. și f. Retoroman. // s.f. Limba retoromană. [< it. ladino].

adj., s. m. f. (locuitor) care aparține populațiilor retoromane din Elveția și nordul Italiei. ♢ (s. f.) limbă romanică vorbită de ladini. (< fr. ladin, it. ladino, lat. ladinus)

s. (LINGV.) retoromană.

(limba) s. f., g.-d. art. ladínei