lăicere, s.n. (Reg.) Covor țărănesc de lână care se așterne pe jos sau cu care se împodobesc la țară lavițele și pereții. [Pr.: lă-i-. – Var.: lăvicér s.n.] – La(v)iță + suf. -ar.
s. v. cergă, covor, cuvertură, învelitoare, pătură, scoarță, velință.
s. n., (sil. lă-i-)/lăvicér pl. lăicére/ lăvicére
n. Covor țărănesc de lână, lung și îngust, țesut, de obicei, în dungi, care se așterne pe jos sau se pune pe pereți. [Var. lavicer] /la [v]iță + suf. ~ar