lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.
s.m. invar. Preot-călugăr budist (în Tibet, în Mongolia și la calmuci). ♢ Marele lama sau Lama cel mare = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama.
m. invar. Slujitor al cultului la popoarele care împărtășesc budismul. ♢ Dalai- ~ mai-marele religiei budiste tibetane. /<fr. lama
vb. I. tr. A găuri un material sau a-i netezi suprafața cu o unealtă în formă de lamă, care se rotește în jurul unui ax. [< lamă].
s.m. invar. Preot-călugăr budist din Tibet, din Mongolia etc. ♢ Marele lama = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. [< fr., tib. lama].
vb. tr. (tehn.) a găuri un material, a-i netezi suprafața cu o unealtă în formă de lamă, care se rotește în jurul unui ax. (< fr. lamer)