, lămâi, s.f. Fructul lămâiului, de formă sferică alungită, cu coaja galbenă, aromată și cu miezul acru, bogat în vitamine. [Pr.: -mâ-ie] [Var.: (reg.) alămấie s.f.] – Din ngr. lemóni.
s.f. – 1. Fructul lămîiului. – 2. (Pop.) Numele pomului, lămîi. – 3. Varietate de fasole. – 4. Dans tipic. – Var. alămîie, s.f. (lămîie; varietate de pere). Ngr. λειμόνι (Roesler 597; DAR), cf. tc. (per.) limun, it. limone, bg. limon, sb. limun, pol. limonia, mag. lémonya. – Der. lămîi, s.m. (pomul); lămîiu, adj. (galben citron); lămîios, adj. (acru); lămîier, s.m. (vînzător de lămîi); lămîiță (var. lămîioară), s.f. (bot., Lippia citriodora); lămîioară, s.f. (bot., Thymus vulgaris); limonadă, s.f. (citronadă), din fr. limonade; limonadier, s.m. (vînzător de băuturi răcoritoare), din fr. limonadier; limongiu, s.m. (vînzător de băuturi răcoritoare), din tc. limonci.