lanceolați, -te, adj. (Bot.; mai ales despre frunze) Care are forma unui vârf de lance. [Pr.: -ce-o-] – Din fr. lancéolé.
adj. m. (sil. -ce-o-), pl. lanceoláți; f. sg. lanceolátă, pl. lanceoláte
(despre frunze) Care are forma unui vârf de lance. [Sil. -ce-o-] /<fr. lancéolé, lat. lanceolatus
adj. În formă (de vârf) de lance; hastat. ♢ Goticul lanceolat = prima perioadă a goticului (începutul sec. XIII), caracterizată prin ornamente în formă de lance. [Pron. -ce-o-. / cf. fr. lancéolé].
adj. în forma unui vârf de lance; hastat. o goticul ~ = prima perioadă a goticului, caracterizat prin ornamente în formă de lance. (< fr. lancéolé)
pătlagini, s.f. Gen de plante erbacee cu frunzele de obicei ovale, dispuse în rozetă la baza tulpinii, cu flori grupate în spice, de culoare roz sau albăstrui, folosite în medicină datorită unor calități expectorante și a unor proprietăți care accelerează cicatrizarea rănilor (Plantago); plantă care aparține acestui gen. – Lat. plantago, -ginis.
s. (BOT.) 1. (Plantago major) (reg.) minciună, iarba-bubei, iarbă-de-cale, iarbă-grasă-de-grădină, iarbă-mare, limba-boului, limba-oii, plăcințica-vacii. 2. (Plantago lanceolata) (reg.) căruțele (pl.), limbariță, coada-șoricelului, iarba-tăieturii, limba-bălților, limba-broaștei, limba-oii, limba-șarpelui. 3. (Plantago media) (reg.) iarbă-de-cale, limba-mânzului, limba-oii. 4. (Plantago gentianoides) (reg.) limba-oii.
s. f. (sil. -tla-), g.-d. art. pătláginii; pl. pătlágini