lapidari, -e, adj. 1. (Despre inscripții, ornamente) Săpat în piatră. 2. (Despre stil, vorbire) Care evocă prin concizie (și vigoare) stilul inscripțiilor latine; laconic, scurt, concis. – Din fr. lapidaire.
1) (despre inscripții, ornamente) Care este cioplit în piatră; gravat în piatră. 2) (despre formule, expresii, stil, vorbire) Care constă din puține cuvinte; concis; laconic; succint. /<fr. lapidaire, lat. lapidarius.
m. Meseriaș specializat în prelucrarea pietrelor scumpe (cu excepția diamantelor). /<fr. lapidaire, lat. lapidarius
adj. 1. (Liv.; despre inscripții) Gravat în piatră. 2. (Despre stil, expuneri etc.) Scurt, concis (ca stilul unei inscripții). [Cf. fr. lapidaire].
adj. 1. de piatră. 2. (despre inscripții) gravat în piatră. 3. (despre stil, vorbire etc.) scurt, concis, laconic. (< fr. lapidaire, lat. lapidarius)
lapidări, s.f. (Livr.) Acțiunea de a lapida și rezultatul ei; lovire (cu pietre); fig. oprobriu. – V. lapida.
s.f. Acțiunea de a lapida și rezultatul ei; lovire, omorâre cu pietre; lapidație. [< lapida].
lapidarii, s.n. Colecție de pietre mari sculptate sau gravate (basoreliefuri, statui, pietre de mormânt etc.); loc în care se păstrează o astfel de colecție. [Var.: lapidárium s.n.] – Din lat. lapidarium.
s. n. [-riu pron. -riu], art. lapidáriul; pl. lapidárii, art. lapidáriile (sil. -ri-i-)
n. 1) Colecție de pietre mari, sculptate sau gravate. 2) Loc unde se păstrează asemenea colecție. [Sil. la-pi-da-riu] /<lat. lapidarium
s.n. 1. Colecție de pietre gravate sau sculptate (basoreliefuri, statui etc.); loc în care se păstrează o asemenea colecție. 2. (În evul mediu) Tratat despre pretinsele proprietăți curative sau magice ale pietrelor prețioase. [Pron. -riu, var. lapidarium s.n. / < lat. lapidarium].
s. n. 1. (în evul mediu) tratat despre pretinsele proprietăți curative sau magice ale pietrelor prețioase. 2. colecție de pietre gravate sau sculptate (basoreliefuri, statui); locul în care se păstrează. (< lat. lapidarium)