lard (-duri),
s.n. – SLănină. – Istr. lǫrd. Lat. lardum (Pușcariu 942; Candrea-Dens., 949; REW 4915; DAR), cf. sp., it. lardo, fr. lard. Numai în Trans. și Banat. – Der. lărdos, adj. (unsuros, cu osînză); lărdar, s.m. (insectă, Dermestes lardarius), al cărui nume nu pare popular.