, lățimi, s.f. Însușirea de a fi lat; cea mai mică dintre cele două dimensiuni liniare ale unei suprafețe plane dreptunghiulare; întindere opusă lungimii. ♦ Dimensiunea mijlocie a unui corp paralelipipedic. – Lat + suf. -ime.
s. 1. lărgime, (rar) larg. (~ unui obiect.) 2. lat. (O ~ de o palmă.)
≠ îngustime
s. f., g.-d. art. lățímii; pl. lățími
f. 1) Însușirea unui obiect de a fi lat. 2) Cea mai mică dintre cele două dimensiuni liniare ale unei suprafețe plane. [G.-D. lățimii] /lat + suf. ~ime