definiția latin definiție dex

latini, -e, s.m. și f., adj. 1. S.m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a vechiului ținut Latium din Italia sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține latinilor (1) sau Latiumului, privitor la latini sau la Latium; p. ext. care se referă la limba și la literatura romanilor sau care aparține acestora; latinesc. ♢ Limba latină (și substantivat, f.) = limba indo-europeană vorbită de romani. – Din lat. latinus, fr. latin.

adj. v. papal, roman.

adj., s. v. catolic, romano-catolic.

s., adj. 1. s., adj. roman. (Populație ~.) 2. adj. latinesc. (Limba ~.)

s. m., adj. m., pl. latíni; f. sg. latínă, g.-d. art. latínei, pl. latíne

1) Care ține de vechiul Latium; propriu vechiului Latium. 2) Care se referă la limba și literatura romanilor. /<lat. latinus, sl. latiné, ngr. latinos, fr. latin

m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a provinciei Latium din Italia centrală sau era originară din această provincie. /<lat. latinus, fr. latin

adj. – Locuitor din Latium. Lat. latinus (sec. XVII). Este dublet al lui letin, s.m. (străin; eretic), din mag. latin, sb. latin și al lui latină, s.f. (străinătate; lume străină), cf. REW 4927. – Der. latinesc (var. înv. lătinesc, letinesc), adj. (latin); latinește, adv. (în latină); latinie (var. lătinie), s.f. (înv., latină), toate din sec. XVII; latinism, s.n.; latinist, s.m.; latinitate, s.f.; latiniza, vb. (a romaniza, a face latin), toate din sec. XIX.

adj. Din Lațiu. ♦ Roman; de origine romană. ♦ (Mar.) Velă latină = pânză triunghiulară învergată pe o antenă. [< lat. latinus].

I. adj., s. m. f. (locuitor) din Latium /Italia/, care aparținea Romei antice. ♢ roman. ♢ (s. f.) limbă italică vorbită de romani. II. adj. arhitectură ~ă = stil roman degenerat, având ca tip bazilica romană. ♢ (mar.) velă ~ă = pânză triunghiulară învergată pe o antenă. (< lat. latinus, fr. latin)