definiția leaturi definiție dex

expr. a fi de aceeași vârstă cu cineva.

(1, 2) leaturi, s.n., (3) s.m. 1. S.n. (Înv.) An. 2. S.n. (Pop.) Contingent. ♢ Expr. A fi leat cu cineva = a fi de aceeași vârstă cu cineva. 3. S.m. Denumire familiară (de adresare) dată unui soldat. – Din sl. lĕto.

s. v. an, contingent.

(an, contingent) s. n., pl. leáturi

(soldat) s. m., pl. leți

n. 1) înv. Perioadă de timp care corespunde unei revoluții a Pământului în jurul Soarelui; an. 2) Contingent în armată. ♢ A fi ~ cu cineva a fi de aceeași vârstă cu cineva. [Monosilabic] /<sl. lĕato

s.n. – 1. An, dată. – 2. Recrutare, contingent. – 3. Recrut, răcan. – 4. Soldat care aparține aceluiași contingent cu altul, camarad. Sl. lĕto (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 351; Cihac, II, 167). Din forma de „a data documentele” sl. vŭ lĕto „în anul”, provine veleat (var. înv. văleat), s.n. (dată; loc, termen; viață). – Comp. letopiseț, s.n. (cronică, anale), din sl. lĕtopisĭcĭ. Cf. îndelete.

leațuri, s.n. Despicătură lungă și îngustă de lemn, adesea fasonată (în patru muchii), folosită în tâmplărie. [Var.: laț s.n.] – Din magh. léc.

s. v. șipcă.

s. n., pl. leáțuri

n. Bucată lungă și subțire de lemn (de obicei în patru muchii) folosită în tâmplărie și la construcții; șipcă. /<ung. léc