lefegii, s.m. 1. Nume dat mercenarilor din țările române în evul mediu. 2. (Pop. și fam.) Salariat; funcționar. – Din tc. ulûfeci.
s. v. angajat, mercenar, salariat, slujbaș.
s. m., art. lefegíul; pl. lefegíi, art. lefegíii
m. 1) ist. Militar plătit în serviciul unui stat străin; mercenar. 2) înv. Persoană angajată care primea leafă; salariat. /<turc. ulufeci