, legalizez, vb. I. Tranz. A atesta autenticitatea; a da formă legală unui act, unui document. ♦ A da caracter legal unui fapt, unei situații, a face să fie recunoscut în mod oficial. – Din fr. légaliser.
vb. (JUR.) 1. a autentifica, a întări, (înv.) a protocoli. (A ~ un act.) 2. v. reglementa. 3. a consfinți, a oficializa. (Și-au ~ legătura prin căsătorie.)
vb., ind. prez 1 sg. legalizéz, 3 sg. și pl. legalizeáză
tranz. 1) (acte, scrisori, semnături) A califica drept legal (prin aplicarea unei ștampile); a face să fie valabil; a autentifica; a certifica; a întări. 2) (situații, stări de lucruri) A face să fie legal; a aduce în conformitate cu legile; a consimți. /<fr. légaliser
vb. I. tr. A da valabilitate, formă legală (unui act). [Cf. fr. légaliser].
vb. tr. a da valabilitate, formă legală (unui act). (< fr. légaliser)