definiția legatei definiție dex

, legați, s.m. 1. Trimis al senatului, al împăratului etc. într-o provincie a Imperiului roman. 2. Reprezentant diplomatic al unui papă. – Din fr. légat, lat. legatus.

s.n. Faptul de a (se) lega¹. 1. Strângere cu ajutorul unei legături a unor lucruri pentru a le împiedica să se desfacă. 2. Broșare, cartonare a unei cărți. 3. Rodire. – V. lega¹.

legați, -te, adj., adv. 1. Adj. (Despre oameni) Zdravăn, vânjos, voinic. 2. Adj. (Despre sosuri, dulcețuri etc.) Îngroșat, devenit consistent. 3. Adv. În mod coerent, cu înțeles logic. – V. lega¹.

, legate, s.n. Dispoziție testamentară prin care se lasă cuiva o moștenire, un bun etc. ♦ (Concr.) Bun lăsat cuiva prin dispoziție testamentară. – Din lat. legatum.

adj. 1. v. înnodat. 2. v. pansat. 3. v. priponit. 4. v. încătușat. 5. v. cercuit. 6. v. cartonat. 7. închegat, îngroșat, învârtoșat. (Dulceață ~.) 8. v. robust.

adj. v. sistematic.

adj, adv. v. coerent, logic.

s. 1. v. înnodare. 2. v. legare. 3. v. pansare. 4. v. priponire. 5. v. cercuire. 6. v. cartonare.

s. nunțiu. (~ al papei într-un stat.)

s. v. ambasador.

(persoană) s. m., pl. legáți

(dispoziție testamentară) s. n., pl. legáte

(acțiune) s. n.

(despre persoane) Care este bine dezvoltat fizicește; bine făcut; zdravăn; robust. /v. a lega

m. 1) (la romani) Persoană împuternicită cu o misiune specială; sol; delegat. 2) Cardinal însărcinat de papa cu o misiune specială. ~ papal. /<fr. légat, lat. legatus

n. 1) Hotărâre scrisă într-un testament, prin care se lasă cuiva o moștenire. 2) Bun lăsat ca moștenire prin testament. /<lat. legatum

s.m. 1. (La romani) Trimis special al Romei; ambasador, înalt demnitar, general. 2. Cardinal care reprezintă pe papă pe lângă un suveran, pe lângă un consiliu. [Cf. fr. légat, it. legato, lat. legatus].

s.n. (Jur.) Dispoziție testamentară prin care se lasă un bun, o obligație etc. cuiva; bun lăsat printr-o asemenea dispoziție. [< lat. legatum].

s. m. 1. (la romani) împuternicit al senatului sau al împăratului într-o provincie. ♢ comandant de legiune. 2. cardinal reprezentant al papei, care îndeplinește funcții asemănătoare celor încredințate ambasadorilor. (< fr. légat, lat. legatus)

s. n. (jur.) dispoziție testamentară prin care se lasă un bun, o obligație etc. cuiva. ♢ bunul însuși. (< lat. legatum)

legați, -te adj. 1. arestat. 2. (pop. – d. bărbați) impotent din cauza unor farmece.